Înmormântarea creștină este înconjurată de numeroase simboluri care reflectă credința în viața de după moarte și speranța în învierea sufletului. Aceste simboluri sunt profund înrădăcinate în tradițiile religioase și transmit mesaje spirituale care oferă alinare celor îndoliați și onorează memoria celor plecați.
1. Crucea
Crucea este simbolul central al creștinismului și este prezentă la fiecare slujbă de înmormântare. Reprezintă sacrificiul lui Hristos pentru omenire și speranța în învierea și viața veșnică. De obicei, crucea este plasată pe sicriu sau la căpătâiul celui decedat, iar după înmormântare este amplasată la mormânt, servind drept legătură vizuală și spirituală între lume și divinitate. Acest simbol amintește de promisiunea vieții eterne, oferind alinare familiilor îndurerate.
2. Lumânările
Lumina lumânărilor aprinse la înmormântare este un simbol al prezenței divine, al purității și al speranței. În tradiția creștină, lumina este văzută ca un ghid spiritual, care însoțește sufletul în călătoria sa spre viața de apoi. Lumânările aprinse la capătul sicriului sau de-a lungul drumului către locul de înmormântare marchează calea sufletului către Hristos, simbolizând totodată și victoria luminii asupra întunericului.
3. Coliva
Coliva, preparată din grâu fiert, este un simbol puternic al învierii. În creștinism, grâul reprezintă promisiunea vieții după moarte, amintind de cuvintele lui Hristos: „Dacă grăuntele de grâu nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod” (Ioan 12:24). Coliva este oferită la parastasuri și pomeni, însemnând legătura dintre cei vii și cei morți, exprimând speranța în învierea trupurilor la a doua venire a lui Hristos.
4. Florile
Florile sunt un simbol al frumuseții trecătoare a vieții pământești, dar și al speranței și renașterii. În tradițiile creștine, florile oferite la înmormântare sau așezate pe mormânt reprezintă nu doar respectul și dragostea pentru cel decedat, ci și ideea că, la fel ca o floare care se ofilește și moare, sufletul va înflori din nou în împărăția lui Dumnezeu. Coroanele funerare sunt și ele încărcate de simboluri, forma circulară a coroanei reprezentând eternitatea și perfecțiunea divină.
5. Îmbrăcămintea albă
Albul este culoarea purității și a sfințeniei în creștinism. În tradiția ortodoxă, cel decedat este adesea îmbrăcat în haine albe, simbolizând puritatea sufletului care merge către Dumnezeu. Albul este, de asemenea, o culoare a învierii, amintind de hainele strălucitoare purtate de îngerii care au vestit învierea lui Hristos. Această tradiție aduce speranță și liniște celor rămași în urmă, subliniind că moartea este doar un pas către viața veșnică.
6. Înmormântarea cu capul spre răsărit
În tradiția creștină ortodoxă, cei decedați sunt așezați în mormânt cu capul spre răsărit. Această practică are o semnificație profund simbolică, deoarece răsăritul este considerat locul de unde va veni Hristos la a doua Sa venire. Așezarea cu capul spre răsărit simbolizează așteptarea învierii și întâlnirii cu Hristos. În plus, aceasta reflectă și ideea de renaștere, așa cum soarele răsare în fiecare zi, dând viață pământului.
7. Împărtășania
Pentru creștinii ortodocși, împărtășania, cunoscută și sub numele de Euharistie, este un simbol puternic al uniunii cu Hristos. Înainte de moarte, creștinii primesc Sfintele Taine, ceea ce înseamnă că sufletul lor este pregătit pentru întâlnirea cu Dumnezeu. Împărtășania reprezintă hrana spirituală care va susține sufletul în drumul său către viața veșnică, consolidând credința în puterea mântuirii.
8. Tămâia
Tămâia, folosită în cadrul slujbei de înmormântare, este un simbol al rugăciunilor care se înalță către Dumnezeu. Fumul tămâiei care urcă spre cer reprezintă sufletul care se înalță la Domnul, fiind o ofrandă de curățare și purificare. În același timp, tămâia este considerată o jertfă plăcută lui Dumnezeu, subliniind legătura dintre lumea vizibilă și cea invizibilă. Utilizarea tămâiei în ritualurile funerare exprimă respectul profund față de cel decedat și dorința de a-l însoți pe ultimul său drum cu rugăciuni.
9. Pământul aruncat peste sicriu
Un alt simbol deosebit de important în ritualul de înmormântare este pământul aruncat peste sicriu. Acest gest semnifică întoarcerea trupului în pământ, conform Bibliei: „din pământ ești și în pământ te vei întoarce” (Geneza 3:19). În același timp, aruncarea pământului peste sicriu este un act de încredințare a sufletului în mâinile lui Dumnezeu, în timp ce trupul revine la elementul din care a fost creat.
10. Slujba de pomenire
Slujbele de pomenire sau parastasele, care au loc la intervale regulate după înmormântare, sunt o parte esențială a tradiției creștine. Ele simbolizează rugăciunile continue ale celor vii pentru sufletul celui decedat, dar și comuniunea spirituală dintre cei vii și cei plecați. Aceste slujbe sunt o formă de mijlocire către Dumnezeu pentru iertarea păcatelor celui decedat și pentru odihna sa veșnică.
Înmormântarea creștină este o ceremonie profundă, încărcată de simboluri care transmit credința în viața veșnică și speranța în învierea morților. De la cruce și lumânări, până la tămâie și colivă, fiecare gest și obiect are o semnificație aparte, menită să ofere alinare sufletelor îndoliate și să onoreze memoria celui trecut în neființă. Aceste simboluri, păstrate cu sfințenie de-a lungul veacurilor, sunt o mărturie a continuității spirituale și a credinței în puterea mântuirii.
Casa Funerară Sf. Ioan se remarcă prin oferirea de servicii funerare complete non-stop în București și împrejurimi, cu prețuri corecte și accesibile pentru fiecare buzunar. Prețurile pachetelor funerare încep de la 2500 lei, iar compania asigură tot sprijinul necesar, de la sicrie de lux la flori și coroane funerare. Echipa este disponibilă pentru deplasări gratuite în București și Ilfov, fără costuri suplimentare, oferind servicii de pompe funebre non-stop în zonele Sector 5, Rahova, și nu numai.
